Legenda spune că înainte de căsătorie bărbaţii din Cisnădioara trebuiau să împingă o stâncă mare până sus, la biserica fortificată. Treabă deloc uşoară, căci cetatea este cocoţată tocmai pe vârful unui deal. Pietrele adunate astfel erau rostogolite peste duşmani, în caz de atac. O parte a acestei tradiţii încă este respectată astăzi. Mulţi tineri încă mai trudesc în ziua nunţii să urce bolovani uriaşi la cetate, pentru a-şi răscumpăra mireasa furată de la nuntă (un alt vechi obicei laic).
În centrul fortificaţiei aflate deasupra satului se găseşte una dintre cele mai vechi biserici din ţară, ridicată între 1200 şi 1250. Două scări săpate în grosimea zidurilor masive urcă la rămăşiţele turnurilor care nu au fost niciodată terminate.
Cisnădioara a fost unul dintre puţinele sate din Transilvania locuite aproape exclusiv de către saşi până după 1989.