Legenda spune că cele trei cetăți ar fi fost ridicate de trei surori, fiecare dorind să-și dovedească priceperea și ambiția. Întâlnindu-se la Șiria, ele au rostit rând pe rând:
– „Dacă mă ajută bunul Dumnezeu, cetatea mea va fi gata mâine.”
– „Și cetatea mea va fi gata tot mâine.”
– „Chiar dacă nu mă ajută bunul Dumnezeu, cetatea mea va fi gata mâine.”

Meșterii au terminat construcțiile, dar toate cele trei cetăți s-au prăbușit. Cele trei fecioare s-au transformat în șerpi albi, fiecare purtând o coroană de aur pe cap și o cheie de aur în gură.
Legenda spune că ele apar în fiecare an, așteptând eliberatorul care să le ia coroanele și cheile. Atunci, fecioarele își vor recăpăta forma umană, iar cetățile vor renaște în toată splendoarea lor.
Conform: Adrian Andrei Rusu, George Pascu Hurezan – „Cetăți medievale din județul Arad”, Complexul Muzeal Arad, 1999.