Cetatea de la Slimnic - a fost construită în secolul 14, ca un avanpost al Scaunului Sibiului, cu rol de apărare împotriva atacurilor care veneau din nord. Și n-au fost puține, de-a lungul secolelor. A fost atacată de turci de trei ori în secolul 15 – din acest motiv, localnicii n-au mai terminat niciodată biserica gotică pe care o începuseră, lucrând în schimb la întărirea fortificației. Construcția inițială a bisericii există și azi. Cetatea este aşezată pe un deal deasupra Slimnicului, iar ruinele sale înalte şi roşii (datorită cărămidei) se pot observa de departe.

Legende legate de Cetatea Mândră sunt multe.

Una dintre ele, publicată în 1908 în Schäßburger Zeitung (via) zice că a fost un vrăjitor care avea trei fete cu puteri magice. Cea mai mare a construit într-o singură zi o cetate mare la Tălmaciu, numită Coroana Țării. Cea mijlocie a construit în 3 săptămâni cetatea de la Slimnic – Cetatea Mândră. Cea mai mică și mai cuminte a spus “singură nu pot face nimic, dar cu ajutorul lui Dumnezeu voi face din această cetate un adevărat castel și voi face și o biserică” – și a făcut cetatea de la Cisnădioara.

O altă legendă, reprodusă de Dumitru Chiseliță în ziarul Tribuna, spune că în timpul asediului curuților, bărbații satului care apărau cetatea primeau alimente printr-un tunel ce lega cetatea de o capelă din cimitirul săsesc. De câteva ori pe săptămână, cei rămași în sat mimau o procesiune funerară în cadrul căreia duceau la capelă un sicriu, ca și cum ar fi murit cineva. În sicriu puneau însă alimente iar noaptea cei din cetatea veneau prin tunel și luau alimentele. Însă, se spune, o localnică s-a îndrăgostit de-un soldat curuț și i-a spus secretul tunelului, astfel că cei din cetate n-au mai primit alimente și au fost învinși.

Legende legate de Cetatea Mândră sunt multe.

Una dintre ele, publicată în 1908 în Schäßburger Zeitung (via) zice că a fost un vrăjitor care avea trei fete cu puteri magice. Cea mai mare a construit într-o singură zi o cetate mare la Tălmaciu, numită Coroana Țării. Cea mijlocie a construit în 3 săptămâni cetatea de la Slimnic – Cetatea Mândră. Cea mai mică și mai cuminte a spus “singură nu pot face nimic, dar cu ajutorul lui Dumnezeu voi face din această cetate un adevărat castel și voi face și o biserică” – și a făcut cetatea de la Cisnădioara.

O altă legendă, reprodusă de Dumitru Chiseliță în ziarul Tribuna, spune că în timpul asediului curuților, bărbații satului care apărau cetatea primeau alimente printr-un tunel ce lega cetatea de o capelă din cimitirul săsesc. De câteva ori pe săptămână, cei rămași în sat mimau o procesiune funerară în cadrul căreia duceau la capelă un sicriu, ca și cum ar fi murit cineva. În sicriu puneau însă alimente iar noaptea cei din cetatea veneau prin tunel și luau alimentele. Însă, se spune, o localnică s-a îndrăgostit de-un soldat curuț și i-a spus secretul tunelului, astfel că cei din cetate n-au mai primit alimente și au fost învinși.

Cetatea de la Slimnic - a fost construită în secolul 14, ca un avanpost al Scaunului Sibiului, cu rol de apărare împotriva atacurilor care veneau din nord. Și n-au fost puține, de-a lungul secolelor. A fost atacată de turci de trei ori în secolul 15 – din acest motiv, localnicii n-au mai terminat niciodată biserica gotică pe care o începuseră, lucrând în schimb la întărirea fortificației. Construcția inițială a bisericii există și azi. Cetatea este aşezată pe un deal deasupra Slimnicului, iar ruinele sale înalte şi roşii (datorită cărămidei) se pot observa de departe.

Legende legate de Cetatea Mândră sunt multe.

Una dintre ele, publicată în 1908 în Schäßburger Zeitung (via) zice că a fost un vrăjitor care avea trei fete cu puteri magice. Cea mai mare a construit într-o singură zi o cetate mare la Tălmaciu, numită Coroana Țării. Cea mijlocie a construit în 3 săptămâni cetatea de la Slimnic – Cetatea Mândră. Cea mai mică și mai cuminte a spus “singură nu pot face nimic, dar cu ajutorul lui Dumnezeu voi face din această cetate un adevărat castel și voi face și o biserică” – și a făcut cetatea de la Cisnădioara.

O altă legendă, reprodusă de Dumitru Chiseliță în ziarul Tribuna, spune că în timpul asediului curuților, bărbații satului care apărau cetatea primeau alimente printr-un tunel ce lega cetatea de o capelă din cimitirul săsesc. De câteva ori pe săptămână, cei rămași în sat mimau o procesiune funerară în cadrul căreia duceau la capelă un sicriu, ca și cum ar fi murit cineva. În sicriu puneau însă alimente iar noaptea cei din cetatea veneau prin tunel și luau alimentele. Însă, se spune, o localnică s-a îndrăgostit de-un soldat curuț și i-a spus secretul tunelului, astfel că cei din cetate n-au mai primit alimente și au fost învinși.

Biserica fortificata din Hosman - este una dintre cele mai frumoase și impresionante din Valea Hârtibaciului. Biserica este înconjurată cu două incinte de ziduri în formă ovală având șase turnuri. Turnul-poartă este situat în nord-vesț înalt de trei niveluri și apărat de o hersă. În jurul anului 1275 este perioada de construcție a unei bazilici romanice pentru ca în secolul al XVIII-lea să fie reclădită sub forma unei biserici-hală în stil baroc. Ample lucrări de renovare a bisericii au avut loc în anii 1994-1995. Prima atestare documentară datează din anul 1319. Atât voievodul Vlad Țepeș în anul 1456 cât și Mihai Viteazul în anul 1601 au incendiat din temelii biserica fortificată respectiv întregul sat.

Biserica fortificata din Hosman - este una dintre cele mai frumoase și impresionante din Valea Hârtibaciului. Biserica este înconjurată cu două incinte de ziduri în formă ovală având șase turnuri. Turnul-poartă este situat în nord-vesț înalt de trei niveluri și apărat de o hersă. În jurul anului 1275 este perioada de construcție a unei bazilici romanice pentru ca în secolul al XVIII-lea să fie reclădită sub forma unei biserici-hală în stil baroc. Ample lucrări de renovare a bisericii au avut loc în anii 1994-1995. Prima atestare documentară datează din anul 1319. Atât voievodul Vlad Țepeș în anul 1456 cât și Mihai Viteazul în anul 1601 au incendiat din temelii biserica fortificată respectiv întregul sat.

Biserica fortificata din Valea Viilor - a fost construită ca biserică romano-catolică în secolul al XV-lea, cu hramul Sfântul Petru. Biserica actuală a fost ridicată în secolul al XV-lea și transformată în cetate bisericească în jurul anului 1500, când biserica a suferit multe modificări fiind fortificată. În jurul anului 1520 intrarea principală din vest, sub clopotniță, a fost zidită. În fața intrării a fost ridicat un contrafort, care la o înălțime de 10 metri, legat de alti doi contraforți, formează un drum de strajă. Au fost deschise două intrări în biserică, una în partea de sud, cealaltă în nord. Fiecare poartă a fost înzestrată cu un grătar de apărare și un turn cu scară giratorie. Biserica este înconjurată de o singură incintă ovală, în care se intra printr-un gang boltit situat în partea de vest, care putea fi închis cu o hersă. Se mai păstrează trei bastioane pe flancuri, în cele patru puncte cardinale. Zidurile ajung la 6-7 metri înălțime și au metereze și guri de aruncare sprijinite pe console.

Biserica fortificata din Valea Viilor - a fost construită ca biserică romano-catolică în secolul al XV-lea, cu hramul Sfântul Petru. Biserica actuală a fost ridicată în secolul al XV-lea și transformată în cetate bisericească în jurul anului 1500, când biserica a suferit multe modificări fiind fortificată. În jurul anului 1520 intrarea principală din vest, sub clopotniță, a fost zidită. În fața intrării a fost ridicat un contrafort, care la o înălțime de 10 metri, legat de alti doi contraforți, formează un drum de strajă. Au fost deschise două intrări în biserică, una în partea de sud, cealaltă în nord. Fiecare poartă a fost înzestrată cu un grătar de apărare și un turn cu scară giratorie. Biserica este înconjurată de o singură incintă ovală, în care se intra printr-un gang boltit situat în partea de vest, care putea fi închis cu o hersă. Se mai păstrează trei bastioane pe flancuri, în cele patru puncte cardinale. Zidurile ajung la 6-7 metri înălțime și au metereze și guri de aruncare sprijinite pe console.

Vanatarea lui Buteanu - este un vârf muntos din Munții Făgăraș, cu o altitudine de 2.507 metri, fiind clasat pe locul opt în cadrul spectaculosului lanț alpin al Făgărașului. Acest vârf semeț este foarte vizitat, având un circuit impresionant, ce încântă privirile vizitatorilor cu peisaje unicate, un tablou cu cele mai înalte vârfuri alpine văzute dintr-un singur loc, o multitudine de lacuri și pajiști foarte frumoase.

Vârful Lăițel - se află pe traseul marcat cu bandă roșie al crestei Munților Făgăraș și indiferent din ce parte ajungi la vârf, urcușul aproape că te epuizează de energie. Odată ajuns pe vârf, peisajul de acolo te face să uiți urcarea susținută și pe o zi senină te poți bucura de măreția celor 3 Urieși dinspre vest, care depășesc 2500 metri înălțime, Negoiu, Lespezi și Cornul Călțunului și cu puțin noroc poți zări în depărtare, peste cele trei vârfuri, și masivul Cozia.

Vârful Lăițel - se află pe traseul marcat cu bandă roșie al crestei Munților Făgăraș și indiferent din ce parte ajungi la vârf, urcușul aproape că te epuizează de energie. Odată ajuns pe vârf, peisajul de acolo te face să uiți urcarea susținută și pe o zi senină te poți bucura de măreția celor 3 Urieși dinspre vest, care depășesc 2500 metri înălțime, Negoiu, Lespezi și Cornul Călțunului și cu puțin noroc poți zări în depărtare, peste cele trei vârfuri, și masivul Cozia.

Vanatarea lui Buteanu - este un vârf muntos din Munții Făgăraș, cu o altitudine de 2.507 metri, fiind clasat pe locul opt în cadrul spectaculosului lanț alpin al Făgărașului. Acest vârf semeț este foarte vizitat, având un circuit impresionant, ce încântă privirile vizitatorilor cu peisaje unicate, un tablou cu cele mai înalte vârfuri alpine văzute dintr-un singur loc, o multitudine de lacuri și pajiști foarte frumoase.

Vârful Lăițel - se află pe traseul marcat cu bandă roșie al crestei Munților Făgăraș și indiferent din ce parte ajungi la vârf, urcușul aproape că te epuizează de energie. Odată ajuns pe vârf, peisajul de acolo te face să uiți urcarea susținută și pe o zi senină te poți bucura de măreția celor 3 Urieși dinspre vest, care depășesc 2500 metri înălțime, Negoiu, Lespezi și Cornul Călțunului și cu puțin noroc poți zări în depărtare, peste cele trei vârfuri, și masivul Cozia.

Transalpina - cunoscuta si sub numele de Drumul Regelui, este o șosea din Munții Parâng, în Carpații Meridionali. Este cea mai înaltă șosea din România, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (la 2.145 m). Drumul face legătura între orașele Novaci din județul Gorj și Sebeș din județul Alba. Fiind un drum montan, este închis pe perioada iernii.

Transalpina străbate patru județe - Gorj, Vâlcea, Sibiu, Alba - traversând Munții Parâng de la sud la nord, altitudinea cea mai mare având-o pe o porțiune de aproximativ 20 de km, în județul Vâlcea, unde se prezintă ca o "șosea de creastă",[2] trecând la mică depărtare de vârfurile Dengheru (2.084 m), Păpușa (2.136 m), Urdele (2.228 m), Iezer (2.157 m) și Muntinu (2.062 m).

Transalpina nu a fost asfaltata multa vreme – poate de aceea nici nu a fost atat de cunoscuta. Pana in 2009, soseaua (DN 67C) nu a stiut practic ce e acela asfalt. E ceva, cand te gandesti ca e veche de pe vremea romanilor; au construit-o armatele romane, care doreau sa ajunga la Sarmizegetusa, si au pavat-o cu piatra. La ora actuala, singura zona asfaltata si reabilitata este Novaci – Ranca. Celelalte sunt inca in curs de reabilitare.

Transalpina străbate patru județe - Gorj, Vâlcea, Sibiu, Alba - traversând Munții Parâng de la sud la nord, altitudinea cea mai mare având-o pe o porțiune de aproximativ 20 de km, în județul Vâlcea, unde se prezintă ca o "șosea de creastă",[2] trecând la mică depărtare de vârfurile Dengheru (2.084 m), Păpușa (2.136 m), Urdele (2.228 m), Iezer (2.157 m) și Muntinu (2.062 m).

Transalpina nu a fost asfaltata multa vreme – poate de aceea nici nu a fost atat de cunoscuta. Pana in 2009, soseaua (DN 67C) nu a stiut practic ce e acela asfalt. E ceva, cand te gandesti ca e veche de pe vremea romanilor; au construit-o armatele romane, care doreau sa ajunga la Sarmizegetusa, si au pavat-o cu piatra. La ora actuala, singura zona asfaltata si reabilitata este Novaci – Ranca. Celelalte sunt inca in curs de reabilitare.

Transalpina - cunoscuta si sub numele de Drumul Regelui, este o șosea din Munții Parâng, în Carpații Meridionali. Este cea mai înaltă șosea din România, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (la 2.145 m). Drumul face legătura între orașele Novaci din județul Gorj și Sebeș din județul Alba. Fiind un drum montan, este închis pe perioada iernii.

Transalpina străbate patru județe - Gorj, Vâlcea, Sibiu, Alba - traversând Munții Parâng de la sud la nord, altitudinea cea mai mare având-o pe o porțiune de aproximativ 20 de km, în județul Vâlcea, unde se prezintă ca o "șosea de creastă",[2] trecând la mică depărtare de vârfurile Dengheru (2.084 m), Păpușa (2.136 m), Urdele (2.228 m), Iezer (2.157 m) și Muntinu (2.062 m).

Transalpina nu a fost asfaltata multa vreme – poate de aceea nici nu a fost atat de cunoscuta. Pana in 2009, soseaua (DN 67C) nu a stiut practic ce e acela asfalt. E ceva, cand te gandesti ca e veche de pe vremea romanilor; au construit-o armatele romane, care doreau sa ajunga la Sarmizegetusa, si au pavat-o cu piatra. La ora actuala, singura zona asfaltata si reabilitata este Novaci – Ranca. Celelalte sunt inca in curs de reabilitare.